Din biser se confecționează cele mai unice bijuterii, cu biser poți să-ți personalizezi un articol vestimentar, și tot cu biser poți să brodezi o adevărată operă de artă. În asortimentul magazinelor moderne cu furnitură pentru handmade poți găsi o diversitate impresionantă de mărgele, dar te-ai gândit vreo dată cum a apărut biserul? Te asigur că aceste mărgele mici au o poveste mare! În continuare voi creiona, pentru tine, secvențe din istoria mărgelelor, pentru că și acestea, ca tot ce ne înconjoară…au o istorie a lor.
Denumirea margelelor de nisip (biser)-vine din arabă “Busra”, ceea ce înseamnă perle false. Potrivit unei legende, niște comercianți fenicieni transportau sare din valea Nilului. Navigând pe Marea Mediterană, aceștia au poposit la țărm, unde au decis să mănânce și să înnopteze. Și pentru că plaja era plină doar de nisip, și nici un bolovan care să țină vasul pe foc, ei au pus niște bulgări de sare. Au făcut focul, și-au pregătit mâncarea, iar dimineața când s-au trezit au găsit câteva pietricele lucioase. Erau bucățele de sticlă!
Astfel, în mileniul al IV-lea î.Hr s-a descoperit procesul de fabricare a sticlei. Acest lucru ne spun și descoperirile arheologice din Egipt și Orientul Mijlociu. Mai târziu, în secolul III î. Hr a început să se dezvolte producția de sticlă în China, iar producerea mărgelelor a început când a fost inventat suflătorul de sticlă.
În urma unor săpături arheologice, bijuterii din sticlă au fost descoperite în Egipt, Mesopotamia, Grecia. Odată cu trecerea timpului, tehnologia de fabricare a fost modernizată, iar meșterii au învățat să picteze sticla, și chiar să o facă transparentă.
În Europa, producerea biserului s-a răspândit de la Roma, în Franța, și mai apoi în Germania. Biserul era atât de apreciat, întrucât oamenii cu ușurință puteau să-l schimbe pe aur, mătase și mirodenii.